In templul fericirii mele intratu-am
rugaciune de seara am soptit
in spatiul plin de iubire
erai acolo si tu, rugandu-ne impreuna
pentru tine, pentru mine
si toti cei dragi noua
pentru tot ce este mai frumos in noi
pentru tot ce este al nostru
clipele, stelele, norii
cerul albastru si petalele de trandafir
dulceata buzelor tale…
mi-e greu sa vorbesc…
doar simturile… simturile pot rosti
ceeea ce eu nu aduc vorbirii
cand am simtit stropii fericirii
am plutit ca prin vis
tinandu-ne de mana
ca doi copii impartind vata pe bat
Cine esti tu? Cine sunt eu?
adieri? atingeri? vise?
sau stelele, norii…
cerul albastru
si trandafirul care iti zambeste
in fiecare dimineata?
tu stii… nu?
