[lumea nevazuta]
Îmi pun mâna deasupra
Voi ocroti mereu
Fiinţa cea neataşată
De lumea-n care-a fost sădit.
Cu greu doar înnoptirea minţii
E calea lipsei suferinţii
Al sufletului etern val
Şi trupului legat de an.
A încerca a înţelege al meu chip
S-auzi al meu glas stăruind
Nimic din astea nu aduce
Al tău Eu mai aproape.
[lumea vazuta]
Găsii o cale, cale lungă
Doar sufletului să-i ajungă
Speranţă simt a răsării
În locuri, zeci de mii.
Zâmbetul meu firesc
Îl raspândesc în lume
Iar toţi cei ce privesc
Zâmbet să îmi adune.
Ce eşti tu oare?…
De eşti bogat, sărac
Spălaţi-va el faţa
Şi tot la fel pe el.
