EU

Uneori fac transplant de memorie,
Îmi consum şi ultima rezervă de cerebel
Pentru această grea operaţie.
Mă întind pe masa de operaţie,
Mâna apucă bisturiul neiertător
Şi încep să spintec.
Din lăuntru aud urlete şi răcnete:
– Nu aici, mai la dreapta!
Alte glasuri:
– Mai la stânga!
Cutezător crestez mijlocul;
Milioane de cuvinte îmi cer iertare:
Trist privesc golul umplut de nefiinţe
Din toate cuvintele, unul mă atrăgea,
Atracţie magnetică, uitată de mult.
Drept să spun nu era prea gras,
Nici prea slab, numai bine era:
EU!
Prima literă se răzvrătea asupra celeilalte care-o privea înduioşător.
Deşi moderat, purta toată plinirea sinelui,
Seama dându-mi că era singurul acceptat.
Astfel poruncă dându-le cuvintelor poruncă să iasă,
Rămânând amândoi singuri, faţă-n-faţă.
– Gata, mi-ajunge!
Gata cu transplanturile şi toate memoriile,
Am destul. Mă am pe mine şi el.