Sunt sarat, desi nu ma simt, ca prin vis
Buzele-ti simt dulci dar refuza placerea
Moi se leagana pe asurzitorul zgomot al vietii
Si dincolo esti tu… ca o adiere de primavara
Razboinica arata-mi visul spre tine sa scufund
A mele ploape grele de dor nespus de mult.
Unde zidesti tu oare cuvantul ca o perna
si ochiul sclipitor perete miscator?
Surprins vazut-am semnul si intrebat gandeam
Al meu sa fie oare? Al tau? Al nimanui?
Raspuns, visare, mare verde de caise
Si-o toamna calda in sufletul tau viu.
Aratatu-mi-ai viata pe tava deschis
Iar eu poveste spunandu-ti zambet cules-am
din rodul simtirii profund ametit
ca dorul sa fie dor si viata sa fie viata.
