Bisericuţa mea mi-o găsesc
Întunecată; undeva în spate
O lumină palidă de lumânare
mi-aduce aminte de trecut
lăsându-mi înţelesuri următoarelor cărări.
Apropierea îmi limpezea oarecum gândul
De ispitirea sa greoaie,
Nu demult trecută ca jocul Ielelor.
Temător urmării, cuprinzând lumina
Cu ochii nevăzuţi ai firii, mă regăsii
Trezindu-mă din somnul cel adormitor de sfinţi,
Pătruns de căldura văzută a nefirii.
Acolo jos adevărurile păreau a prinde contur Unuia,
Precum viaţa naşte şi renaşte din a sa domnire.
