Căile noastre…

Suntem aici de două mii de ani
Şi nu ne-am cunoscut esenţa.
Cădem în trăiri particulare,
Urmând căile cele mai întortocheate.
Ne rătăcim fără nepăsare
În două lumi pierdute nouă.
Împărăţia rămâne departe
În găurile negre ale universului.
Fiţi viu înşivă puri, ca totul
Să fie bucurie în disperare, bucurie.
Trăiţi căldura firii astei lumi
Ca nu cândva să pierdeţi paradisul.
Acolo rămânem noi înşine
Fără a mai aştepta bucuria.
Ne este dată fără a o cere,
Ca o liniştire după întristare.